Poezia face parte din volumul “11 elegii” aparut in 1966, este o opera de varf a creatiei poetului. Opera poetica a lui Nichita Stanescu se contureaza ca un edificiu in trepte, fiind evidente astfel, cel putin trei etape ale lirismului sau:
- Etapa initiala, marcata de un lirism al consonantei dintre sine si lume, al extazului unitatii finite si al iubirii, ca un sentiment originar al nasterii cuvantului
- A doua etapa isi are punctual maxim in volumul “11 elegii” cand se descopera efectul timpului asupra statutului cuvantului in discursul poetic si aventura constiintei de sine in cunoastere
- A treia etapa este marcata de cautarea sursei poeziei in formele poecitatii, dominate fiind tema timpului si a mortii
Tema principala a poeziei “A saptea elegie” este cunoasterea pusa in slujba creatiei, poezia fiind o arta poetica a lui N. Stanescu. Termenul “elegie” exprima tristetea poetului constient de limitele cunoasterii umane, de nesiguranta adevarurilor dobandite sau chiar renuntarea la propriul destin.
Cifra 7 exprima cele sapte domenii de cunoastere enumerate in textul poeziei, puse intr-o ordine a complexitatii formelor de viata, de la mineral la vegetal, apoi de la fiintele complexe pana la fiinta poetului. El incearca sa cunoasca toate formele vietii, desi constata ca nu e capabil sa inteleaga pe deplin, nici din propria fiinta.
Dorinta poetului, de creatie este atat de puternica incat, el traieste in numele zborului imaginatiei, in care tot ce este real se transforma in element constitutive al unei lumi fictionale, astfel poetul devine o fiinta a cunoasterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu