Realismul Socialist

Termenul de “realism socialist” a fost pus in circulatie la Moscova(1934). La primul congres al scriitorilor comunisti, desemnand literature create sub indemnul Partidului Comunist pentru masele largi muncitoare.
Modelul patrunde la noi, dupa pactul de la Ialta(1945) formandu-se astfel “lagarul socialist”, blocul tarilor intrate sub influenta URSS. Cultura romana se transforma sub directivele PC intr-o unealta de formare a omului nou, cetatean care trebuie sa slujeasca interesele de partid si idealurile comuniste cu maxima abnegatie.
In septembrie 1946 are loc primul congres al scriitorilor, dupa al doilea razboi mondial prin care sunt transformati in muncitori intelectuali, literature trecand sub controlul unic al PC. Astfel sunt inlaturate curentele literare, experimentele artistice, inovatiile stilistice si temele reactionare. Sunt inlaturati si scriitori ce nu se conformeaza acestor modele.
Ca reprezentanti avem pe : Mihai Beniuc, Dan Desliu, Maria Banes, George Lesnea, Eugen Jebeleanu, Alexandra Andritoiu. Inceputurile eliberarii de sub constrangerile realismului socialist, se face prin Nicolae Labis, care declanseaza o miscare in randul tinerelor generatii de poeti, ce va intoarce poezia spre liric, spre frumos, spre evenimentele imaginarului, reinnoind firul cu literature interbelica. Apar reprezentati ca Anatol Baconsky, model preluat de Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Florenta Albu, Mircea Ivanescu, iar mai tarziu prin anii (1970) Adrian Paunescu.
In 1941 gruparea “Albatros” la Bucuresti, condusa de Geo Dumitrescu, din ea facand parte constant, C. Tonegari, D, Stelaru si V. Tarynopol. Acest grup creeaza o poezie ce exprima revolta fata dde o realitate apasatoare, incercand sa socheze prin imagini artistice, spiritual ludic, vorbirea cu subanteles, rastalmacirea, luand in deradere toate lucrurile grave.
In 1945 apare “Cercul Literar” la Sibiu, cultivand balada ca o specie rafinata, bazata pe alegorii subtile, intelectuale, in care se imbina toate genurile literare. Din acest cerc fac parte: Stefan Augustin Doinas, Radu Stanca, Ioan Negoitescu, D.D. Sarbu.
Tot in perioada realismului socialist se preconizeaza un teatru “militant” cu prezenta active in actualitatea luptei de clasa si solidarizare a intregului popor, in jurul idealurilor partidului communist. Exemplele cele mai semnificative sunt: A. Baranga” Bal la Fagadau” si M, Banus”Ziua cea Mare”.