Ei… m-am vazut cautand prin amintirile vietii de demult, si iata, ca ascunsa intre pagini albe, sterse, se ascundea o mica declaratie:
Draga Anda,
Am scris aceasta scrisoare, de dragul vremurilor in care, noi, ne plimbam pe marginea padurii. Eu prinvindu-ti ochii caprui, ca frunza vestejita, si ascultandu-ti cantecul duios ce-mi incalzeste inima. Mi-e dor de serile, sub stele, in care te tineam in brate sarutandu-ti gatul, in timp ce, tu, spuneai povesti, despre cum ai sa te-ndragostesti, si ca pe mine, sperai ca niciodata sa nu ma parasesti.
Dimineata cand ma trezesc, ma gandesc la sarutul dulce, ca capsuna, al buzelor tale. Imi amintesc, dulcile si fericitele tale reactii, la auzul creatiei mele spuse-n fata balconului, in mijloc de amurg.
In ochii mei, tu esti phoenixul ce zboara in mijloc de noapte si canta cu voiosie, imprastiind dragostea in inima oricui. As vrea, sa-ti mai vad odata chipul, mladios ca o sirena, sa-ti mangai ochii de smarald si parul brun ca frunza toamnei... Mi-e dor de tine, atat am vrut sa-ti spun, te iubesc, ca pe un inger.
Te sarut!
Catalin
