miercuri, 31 martie 2010

Analiza personala...


Am sa incep, prin a spune, sunt un elev in clasa a 12-a, am implinite de aproape o luna varsta de 19 si am descoperit de curand, ca am inceput sa desfasor defecte de adolescenta pe care pana acuma le infranasem... Am o poveste trista despre mine, n-am crezut niciodata ca daca ma iau dupa idea unei fete, pot ajunge sa fac un joc atat de urat, in care sa-mi includ persoanele de care-mi pasa cel mai mult, persoanele, pe care mi-am dorit si imi doresc, sa le am prieteni pentru mult timp... povestea incepe cam asa:
Totul a inceput in mintea mea, cu cateva saptamani inainte sa implinesc, 19 ani, in timpul unei conversatii cu o prietena am ajuns, nu stiu cum, la idea ca "daca reusesc sa te supar, oare vom mai fi prieteni...", astfel mintea mea, as putea spune nerusinata, a nascocit idea, unui joc murdar, un joc ce se baza pe cacalma, dar care viza o explozie mare de orgoliu... Victima, din pacate a fost chiar aceasta prietena.
Startul jocului a fost prin modul in care, eu mi-am folosit doi din prieteni, ca pioni de joc in invitatia la pizza de ziua mea, am dedus, ca victima, se va intelege bine cu varul meu, si va avea multa incredere in el... asa a si fost. Insa al doilea pion, a fost un prieten si coleg foarte bun, lucru de care acum imi cam pare rau.
din acea, zi eu am fost observator la toate reactil victimei, si am continuat sa demonstrez ca sunt de incredere. Intre timp m-am indragostit de o fata, dar am spus victimei, ca m-am indragostit de ea.... raspunsul la acest lucru, a fost asa cum trebuia, victima s-a distantat de mine, dar s-a apropiat si s-a imprietenit mai bine cu colegul meu, asa cum ma si asteptam sa se intample.

Se pare, ca am avut dreptate despre mine...fac cele mai mari greseli posibile, si din pacate le si sesizez, am talente si din cauza lipsei de incredere a celor din jurul meu, ajung sa ii departez cu ele, de mine. In momentul de fata, ma intreb, de ce am facut ce am facut, si cu ce scop, caci n-am cautat nici un castig... poate am vrut sa tai din orgoliu, poate... Am 19 ani, si nu gasesc incredere acolo unde eu ofer incredere... Sunt singur, pentru ca eu sunt cauza acestei singuratati, sunt ceea ce sunt pentru ca vad ce fac, si sunt incapabil sa corectez in totalitate un defect...
In momentul de fata imi doresc sa-mi atac propria mandrie, pentru ca ceea ce am facut e cel mai josnic lucru pe care il poate face un baiat fata de o fata, si fata de prietenii lui. Oare ma vor ierta vreodata, oare ma pot ierta eu pe mine...?

Pentru persoanele care nu au inteles acest mesaj, este vorba despre 3 persoane + eu, pe care le-am inclus intr-un joc pentru a le studia comportamentul fiecaruia in diferite situatii in care le-am pus si pe ele si pe mine, pentru a reusii acest proiect:).

miercuri, 24 martie 2010

Capitalismul "inocent"

Ce trist, e omul, cand realitatea il apasa, ce plina este viata, de atata ignoranta... este oare, cineva, acolo, sa te caute si sa-ti spuna "Buna, esti okay?!". Adevarul e ca nu esti de gasit, dar vine primavara, si florile... adica, stai zambeste-mi printre norii cerului albastru... oare, vorbesc cu mine insumi, sau esti tu, aceea ce-mi raspunde, cu acele palme de vant uscate si marunte?
Frigul trece printre ochii adormiti, caldura vezi pe zambetele artificiale ale lor... ce e acela, elev, mi se pare inutil... suntem aici, sa invatam sa fim ceea ce vrem, sau e doar ceva iluzie creata pentru a ne schimba destinul intr-o societate?!Sunt adolescent, sunt ateu, sunt crestin, sunt visator, sunt nebun, sunt ceea ce vede fiecare, dar adevarul e ca fiecare vede numai ce vrea el sa vada, putini, mai au ochii deschisi, putini mai cauta... consider ca sunt inutil caci spun, parerea mea.
De ce avem oglinda, printre spinii reci, ai trandafirului uscat... a trecut oare pentru noi, trairea intensa, a devenit curajul doar o scena de teatru pentru o dispozitie de moment!? Faptele nu se mai justifica a fi eficace atunci, cand vrei sa impresionezi, la modul elegant.... brutalitatea, a fost candva, o lovitura asupra subconstientului, acum insa e ceva normal... intreb pe cineva si-ti spune... ia-o fa ce vrei cu ea, daca ai pofte satisfatile ca doar, n-ai sa le ti in tine, pentru putina dragoste, ca dragostea-i doar un act din piesa pe care trebuie sa o joci in viata...
Dar eu ce sunt, actor?!... nu sunt doar papusa altora, asta e evident, ne nastem, si niciodata nu reusim sa ne impunem fara a fi papusa cuiva mai presus de altii... atunci ce rost mai avem?!... sfatul este, sau se presupune a fi, sa fim indiferenti, ei, e alegerea fiecaruia... eu de e, mor si acum... daca voi asta vreti...