Ce trist, e omul, cand realitatea il apasa, ce plina este viata, de atata ignoranta... este oare, cineva, acolo, sa te caute si sa-ti spuna "Buna, esti okay?!". Adevarul e ca nu esti de gasit, dar vine primavara, si florile... adica, stai zambeste-mi printre norii cerului albastru... oare, vorbesc cu mine insumi, sau esti tu, aceea ce-mi raspunde, cu acele palme de vant uscate si marunte?
Frigul trece printre ochii adormiti, caldura vezi pe zambetele artificiale ale lor... ce e acela, elev, mi se pare inutil... suntem aici, sa invatam sa fim ceea ce vrem, sau e doar ceva iluzie creata pentru a ne schimba destinul intr-o societate?!Sunt adolescent, sunt ateu, sunt crestin, sunt visator, sunt nebun, sunt ceea ce vede fiecare, dar adevarul e ca fiecare vede numai ce vrea el sa vada, putini, mai au ochii deschisi, putini mai cauta... consider ca sunt inutil caci spun, parerea mea.
De ce avem oglinda, printre spinii reci, ai trandafirului uscat... a trecut oare pentru noi, trairea intensa, a devenit curajul doar o scena de teatru pentru o dispozitie de moment!? Faptele nu se mai justifica a fi eficace atunci, cand vrei sa impresionezi, la modul elegant.... brutalitatea, a fost candva, o lovitura asupra subconstientului, acum insa e ceva normal... intreb pe cineva si-ti spune... ia-o fa ce vrei cu ea, daca ai pofte satisfatile ca doar, n-ai sa le ti in tine, pentru putina dragoste, ca dragostea-i doar un act din piesa pe care trebuie sa o joci in viata...
Dar eu ce sunt, actor?!... nu sunt doar papusa altora, asta e evident, ne nastem, si niciodata nu reusim sa ne impunem fara a fi papusa cuiva mai presus de altii... atunci ce rost mai avem?!... sfatul este, sau se presupune a fi, sa fim indiferenti, ei, e alegerea fiecaruia... eu de e, mor si acum... daca voi asta vreti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu