Poezia a fost inclusa in volumul “Moartea ceasului”, publicat in 1967, volum ce pune mare accent pe reprezentarea timpului si a mortii; este si o ilustrare a curentului existentialist, curent ce se manifesta in secolul XX ca o expresie a insingurarii individului. Existentialismul considera destinul uman ca fiind potrivnic omului, de aici si absurdul existentei.
In cadrul poeziei, omul este comparat cu Sisif, purtand fara rost povara vietii pana cand ajnge sa se revolte impotriva destinului sau, astfel observam ca omul existentialist traieste drama insingurarii, a absurdului. Poezia contine drama poetului avand o constinta avansata, dublata de luciditate.
El se stie ca o piatra dura, capabila sa formeze muntii( o fiinta superioara, aleasa), dar destinul potrivnic( “regretabila confuzie”) il oblige la o viata banala, inferioara; propune atitudinea stoica, dar revolta se acumuleaza pana la izbucnirea in urlet, simtind ca insasi libertatea ii este afectata, exclamand retoric dorinta sa de intim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu