Enigma Otiliei

“Enigma Otiliei” este un roman realist cu elemente modern de tip balzacian, citadin. La aparitia sa in 1938( in doua volume), romanul avusese o evolutie extreme de rapida, dominand literature romaneasca interbelica.
Pivotul firului narativ va fi clanul familial, urmarindu-se mai multe destine umane: al Otiliei, al lui Felix, al lui Stanica Ratiu, al Olimpiei, al lui Pascalopol, al lui Titi, al Auricai. Familia ce contura relatiile sociale, economice si viata burgheziei bucurestene la inceputul secolului douazeci.
Un prim-plan al romanului il prezinta cele doua familii, Costache Giurgiuveanu cu Otilia si clanul Tulea. Mobilul principal fiind averea lui Costache, pe care o vana clanul Tulea, carora li se alatura inventivul si razletul Stanica Ratiu, ginerele Aglaei, sora lui Costache.
Eforturile lor sunt canalizate statornic pe inalturarea Otiliei, fica vitrega a lui Costache Giurgiuveanu, fata celei de-a doua sotii, crescuta fara acte de adoptii legale.
Alt plan al romanului, ne prezinta destinul tanarului Felix Sima, ramas orfan, venit sa studieze medicina la Bucuresti, dornic de a face cariera si care traieste prima sa experienta erotica. Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romantica, adolescentina a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunostea din corespondenta intretinuta cu C. Giurgiuveanu, unchiul sau, care trebuia sa-I fie tutore si sa-i administreze bunurile lasate de tatal sau, care murise.
In casa lui mos Costache, in care va locui, il cunoaste pe Pascalopol, mosier, cu maniere alese, si clanul Tulea, ce locuieste in vecinatatea casei lui Costache. Felix o iubeste pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma Otiliei, si necesara prin generozitatea, experienta si cavalerismul omului rafinat. Otilia il iubeste pe Felix, dar vrea sa-l ajute sa se realizeze in cariera lui stintifica, intuindu-i cu maturitate si luciditate ambitia, dorinta de a ajunge “cineva”.
Plimbarile cu trasura la sosea impreuna cu Pascalopol, capricile si luxurile satisfacute cu o generozitate subtila si discrete de acesta, instinctual feminine precoce, inteligenta si discernamantul practice, izvorate dintr-o experienta timpurie nesigura, toate acestea o fac pe Otilia sa-l accepte pe Pascalopol drept sot.
Neintelegand actiunile Otiliei, Felix se considera pe sine o enigma, El va studia cu seriozitate, va devenii medic si profesor universitar, facand o casatorie stralucita. Otilia va ramane o amintire, o imagine a eternului feminine.
Pe celalalt plan, al acestei lupte acerbe pentru mostenire, atacand-o pe Otilia cu infinite si inventive rautati, clanul Tulea cunostea declinul familial: Aglae nu reuseste sa puna mana pe banii luiCostache, pentru ca-i furase Stanica de sub salteaua batranului, provocand moartea acestuia, la al doilea atac cerebral ce-l suferise; Stanica renunta la Olimpia, care-l plictisea si nu tinea pasul cu ritmul sau alert si imprevizibil de arivist, prefacand-o pe Georgeta, femeie usoara, dar prezentabila, inteligenta, care-i va inlesni relatii “inalte”, in lumea Bucurestiului; Titi va divorta de Ana, evoluand psihic spre o idiotenie vizibila( se legana din ce in ce mai mult); Aurica va ramane tot nemaritata si nerealizata erotic.
La sfarsitul romanului aflam ca Pascalopol, i-a redat libertatea Otiliei, care va ajunge in Spania, America, nevasta unui conte, „asa ceva”- va spune Stanica Ratiu. Prinvind o fotografie recenta a Otiliei, Felix va vedea o figura straina, o Otilie maturizata, chipul ei acum spulberand imaginea enigmaticei adolescente. Ea a ramas o iluzie a tineretii.