joi, 28 ianuarie 2010

Singuratate, tristete, suferinta in nocturnul gand

Canta, canta pentru mine! Spune-mi, ce e bine si ce e rau, aici in mintea mea, adevarul greu il voi gasii... nu mai vreau, m-am saturat de totul, vreau sa uit, vreau... sa canti, sa canti pentru mine, iubirea mea! Nu ma lasa, singur, sa ma pierd in minciunile mintii, nu ma lasa, sa plang ceea ce n-a fost plans. Te rog, canta-mi sa te aud, in noapte, sa te aud, cum tu ma strigi in soapte... salveaza-ma din mintea mea, vindeca-ma de ceea ce e rau, in mine!
Eu sunt cel, ce lasa umbre in camera ta, noaptea! EU iti incalzesc sufletul cu vantul... dar eu sunt cel, ce pierde ziua printre nori, si cauta amorul in noapte... sunt cel ce, pe veci aude, mii de soapte... Noaptea simt raceala singuratatii, cum ma slabeste in puteri, ma vrea mort in ochii tai! Doar lumina, acele-i luni uitate de mult, pe cerul innegrit, doar ea, ma ajuta sa respir, sa nu uit, ca va venii o zi, cand voi fi, un inger pazitor, un inger mort!
Lasa-ma sa mor, din tristetea noptii, da-mi lumina, sa ies din haul acesta, sa-mi eliberez, al meu suflet ravasit de suferinte... Singur mor, ascuns in umbra noptii! TU m-ai luminat, sa pot respira prin ochii tai, sa vad ce vad si ei, sa iubesc ce iubesc si ei, sa am motivul... sa traiesc!

Niciun comentariu: